„Linia ascensionalã, din punct de vedere literar, se întrevede în poezia de dupã 1989, adunatã în volumul (cu un generic semibiblic), „Apocalipsa dupã Valeriu”. Aici poetul nu mai e constrâns de nici o cenzurã (doar de cea personalã), poezia sa capãtã accente reflexive, într-o succesiune de „Cântece despre substanţã” sau în ciclul ce dã titlul volumului, transformând în stare liricã o întoarcere cãtre vârsta copilãriei (memoria involuntarã), o felie a realitãţii („Realitatea scrâşneşte devenind mineralã”), o problemã de conştiinţã („Sunt martori pe care niciodatã nu-i asculţi/şi ei se leapãdã de tine tãcând…”), o simplã senzaţie sau un gest banal. Adept al aceluiaşi discurs metaforic, Valeriu Bârgãu este acum poetul unor seducãtoare digresiuni lirice în jurul „substanţei”, printr-o obsedantã revenire asupra semnificaţiilor ei infinite.”
EUGEN BUDÃU
''Apocalipsa după Valeriu'' e un poem liric al unui eu ce-şi trimite fruntea să se recunoască ''În bucata de cer de deasupra'', incontestabil rezervată, numai, aleşilor Poeziei.
Al.Florin ŢENE
Al.Florin ŢENE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu